Unele simptome ginecologice sunt atât de frecvente încât ajung să fie considerate „normale”. Este vorba despre dureri menstruale puternice, sângerări abundente, secreții modificate sau dureri în timpul contactului sexual. Când devin persistente, acestea nu ar trebui ignorate. Despre semnele care ar trebui să trimită o femeie la medic, dar și despre importanța controalelor de rutină, am vorbit cu Rodica Nagy, medic ginecolog în cadrul Ginecho-Centru medical pentru sănătatea femeii, Craiova.   

Reporter: Doamna doctor, sunt femei care ajung la ginecolog după luni sau chiar ani în care au avut simptome. Care sunt acele semne pe care le ignoră cel mai des și pe care nu ar trebui să le treacă cu vederea?

Rodica Nagy, medic ginecolog: Da, din păcate, se întâmplă frecvent. Unele femei ajung la consultație și îmi spun: „Am problema aceasta de mult timp, dar am sperat să treacă”. Printre simptomele cel mai des ignorate se numără menstruațiile foarte abundente sau prelungite, durerile menstruale care afectează activitatea zilnică, sângerările între menstruații ori după contactul sexual, durerea pelvină persistentă și durerea în timpul contactului sexual.

Ar trebui evaluate și modificările secreției vaginale, mai ales dacă apar un miros neobișnuit, mâncărime, usturime sau durere. Alte semne care merită atenție sunt senzația persistentă de presiune în pelvis, balonarea care nu dispare, creșterea aparentă în volum a abdomenului, urinările frecvente sau senzația de sațietate apărută după cantități mici de mâncare.

Nu înseamnă că în spatele fiecărui simptom se află o boală gravă. De cele mai multe ori, cauzele sunt benigne și pot fi tratate. Problema apare atunci când femeia se obișnuiește cu simptomul și ajunge să îl considere parte din viața ei. Faptul că o durere sau o sângerare există de mult timp nu o face normală.

Un semnal deosebit de important este orice sângerare apărută după instalarea menopauzei. Chiar dacă apare o singură dată, în cantitate foarte mică sau doar sub forma unei secreții roz ori maronii, trebuie investigată. Poate avea cauze benigne, precum atrofia vaginală sau un polip, însă este necesar să excludem și modificări ale endometrului sau o afecțiune malignă.

Mesajul meu este simplu: dacă un simptom persistă, se repetă, se agravează sau reprezintă o schimbare față de ceea ce era obișnuit pentru dumneavoastră, nu așteptați luni sau ani. Consultația nu înseamnă automat un diagnostic grav, ci posibilitatea de a afla cauza și de a interveni la timp.

Reporter: Multe femei consideră că durerea menstruală puternică sau menstruațiile foarte abundente sunt „normale”, pentru că așa s-au obișnuit cu ele. Când ar trebui ca o astfel de durere să ridice, de fapt, un semn de întrebare?

Rodica Nagy, medic ginecolog: Menstruația poate produce un anumit disconfort, dar durerea care vă împiedică să vă desfășurați viața normală nu ar trebui acceptată ca un lucru firesc. Dacă în fiecare lună lipsiți de la școală sau de la serviciu, nu puteți dormi, aveți vărsături, amețeli ori aveți nevoie constant de doze mari de calmante pentru a putea funcționa, este necesară o evaluare.

Un semn de întrebare trebuie să apară și atunci când durerea devine progresiv mai intensă, continuă și între menstruații, apare în timpul contactului sexual, la urinare sau la defecație, mai ales în perioada menstruației. În asemenea situații putem lua în calcul afecțiuni precum endometrioza, adenomioza, fibroamele uterine, chisturile ovariene ori, uneori, o infecție pelvină. Durerea nu stabilește singură diagnosticul, dar ne arată că trebuie să căutăm cauza.

În cazul menstruațiilor abundente, sunt relevante câteva indicii concrete: absorbantul trebuie schimbat foarte des, este necesară utilizarea simultană a mai multor produse menstruale, apar cheaguri mari, sângerarea durează mai mult decât de obicei sau pătează hainele și lenjeria în mod repetat. Oboseala, paloarea, palpitațiile, amețeala și lipsa de aer la efort pot indica apariția anemiei. Mai există o idee greșită: „Așa au fost menstruațiile mele dintotdeauna, deci pentru mine este normal”. Unele afecțiuni pot începe încă din adolescență, iar femeia poate trăi ani întregi cu simptomele fără să știe că există tratament. Nu trebuie să așteptăm ca durerea să devină insuportabilă sau anemia severă pentru a cere ajutor.

Reporter: Sângerările între menstruații sau după contactul sexual pot speria, dar uneori femeile aleg să aștepte să treacă de la sine. Cât de important este momentul în care se prezintă la medic și ce poate ascunde un astfel de simptom?

Rodica Nagy, medic ginecolog: O sângerare neobișnuită trebuie evaluată, mai ales dacă se repetă. Nu recomand nici panică, dar nici amânarea fără limită. În multe cazuri, cauza este benignă: un dezechilibru hormonal, ovulația, contracepția hormonală, un polip, un fibrom, uscăciunea vaginală sau o zonă mai sensibilă la nivelul colului uterin, numită ectropion.

Sângerarea după contactul sexual poate apărea și în cazul unei inflamații, al unei infecții cu transmitere sexuală, al unui polip cervical sau al unor leziuni ale vaginului. Totuși, pentru că sângerarea anormală poate fi și manifestarea unei modificări precanceroase ori a unui cancer de col uterin sau de endometru, simptomul nu trebuie interpretat doar pe baza presupunerilor.

Avem nevoie de consult, de examinarea colului uterin și, în funcție de situație, de testare Babeș-Papanicolau, test HPV, ecografie sau alte investigații. Cele mai multe sângerări de acest tip nu sunt provocate de cancer, dar această posibilitate trebuie exclusă.

Prezentarea devine urgentă atunci când sângerarea este abundentă, este însoțită de durere puternică, amețeală, leșin, slăbiciune marcată sau febră. De asemenea, asocierea dintre întârzierea menstruației, sângerare și durere abdominală impune o evaluare rapidă, deoarece trebuie exclusă o sarcină extrauterină.

În cazul unei sângerări după contact sau între menstruații, momentul potrivit pentru consultație este cât mai curând, fără să așteptăm să se repete de multe ori. Un episod izolat poate avea o explicație minoră, dar nu putem ști acest lucru înainte de evaluare.

Reporter: Există și simptome despre care femeilor le este pur și simplu jenă să vorbească, de exemplu durerea la contact sexual, mirosul neobișnuit sau modificările secrețiilor vaginale. Cât de mult poate întârzia rușinea un diagnostic corect?

Rodica Nagy, medic ginecolog: Rușinea poate întârzia diagnosticul luni sau chiar ani. Unele femei evită consultația deoarece se tem că vor fi judecate, iar altele vorbesc despre toate celelalte probleme, dar lasă simptomul cel mai important pentru final sau nu îl menționează deloc.

În cabinetul ginecologic, durerea la contact, modificările secrețiilor, mirosul neobișnuit, mâncărimea, uscăciunea vaginală, incontinența urinară sau scăderea dorinței sexuale sunt probleme medicale obișnuite. Nu sunt motive de rușine și nu spun nimic negativ despre igiena sau comportamentul femeii.

O secreție vaginală nu înseamnă automat infecție. Secreția normală se poate modifica pe parcursul ciclului menstrual. Devine necesară evaluarea atunci când își schimbă evident culoarea, mirosul, consistența sau cantitatea, mai ales dacă este însoțită de mâncărime, usturime, durere pelvină, disconfort la urinare ori sângerare.

Durerea la contact sexual poate avea cauze foarte diferite: uscăciune vaginală, infecții, modificări hormonale după naștere sau la menopauză, endometrioză, inflamații pelvine, afecțiuni ale vulvei ori contractura involuntară a musculaturii planșeului pelvin. Uneori există și o componentă emoțională, dar nu este corect să presupunem de la început că durerea este „doar psihologică”. Mai întâi trebuie ascultată pacienta și căutată cauza.

Îmi doresc ca femeile să știe că pot spune direct ce le deranjează. Pentru medic, aceste detalii nu sunt incomode, ci foarte valoroase. Uneori, exact informația pe care pacientei îi este cel mai greu să o rostească este cea care ne conduce spre diagnosticul corect.

Reporter: Dacă o femeie nu are un simptom care să o sperie, dar nu a mai fost la un consult ginecologic de câțiva ani, care ar fi primul lucru pe care i l-ați spune? Ce controale nu ar trebui amânate?

Rodica Nagy, medic ginecolog: Primul lucru pe care i l-aș spune este: „Este bine că ați venit acum. Nu are rost să vă învinovățiți pentru anii în care ați amânat”. Teama că medicul o va certa sau că va descoperi neapărat ceva grav face uneori femeia să amâne și mai mult.

Absența simptomelor nu garantează absența unei probleme. Infecția cu HPV și leziunile precanceroase ale colului uterin pot evolua mult timp fără durere, secreții sau sângerare. Tocmai de aceea screeningul este destinat femeilor care se simt bine. Scopul său este să identifice modificările înainte să apară simptomele și înainte ca ele să se transforme într-o boală avansată.

Aș începe printr-o discuție despre istoricul menstrual, sarcini, tratamente, contracepție, viață sexuală, antecedente familiale și rezultatele testelor anterioare. Apoi, în funcție de vârstă și situația pacientei, urmează examinarea ginecologică și stabilirea necesității testului HPV, a testului Babeș-Papanicolau sau a ambelor. Intervalul de screening nu este identic pentru toate femeile: depinde de vârstă, tipul testului, rezultatele anterioare, istoricul de leziuni cervicale și de eventualele probleme ale sistemului imunitar.

Este important să precizăm că un consult ginecologic de rutină nu înseamnă automat efectuarea anuală a testului Babeș-Papanicolau. Testarea prea frecventă, fără indicație, nu aduce întotdeauna beneficii. Medicul stabilește intervalul corect în funcție de vârstă, istoric și recomandările în vigoare. În schimb, apariția unui simptom nu trebuie amânată până la „următorul test”. Screeningul se adresează femeii fără simptome; simptomele necesită o consultație diagnostică.

Nici ecografia transvaginală nu înlocuiește testarea pentru colul uterin, iar testul Babeș-Papanicolau nu evaluează ovarele sau endometrul. Sunt investigații diferite, cu roluri diferite, recomandate în funcție de fiecare caz.

În final, aș spune că prevenția nu înseamnă să mergem la medic din teamă. Înseamnă să ne acordăm șansa de a descoperi la timp o problemă care poate fi tratată mai simplu, dar și de a primi confirmarea că suntem bine.